Demoni

Etichete

, , , , , , ,

      Credeam ca mi-am cunoscut toti demonii, ca ii stiu pe toti si ca am invatat sa traiesc cu ei si sa ii iubesc. Credeam ca ii cunosc pe toti…

      Il stiu pe cel care m-a invatat ca o femeie trebuie sa fie si amanta o data in viata pentru a putea fi o iubita complexa. L-am invatat pe demonul asta multe luni si ii stiu iadul plin de pofte, furie, fierbinteala si carne tremuranda de placere. Inca mai am crestate semne de la flacarile lui, cicatrici care ma ustura in februarie. L-am descoperit pe cel cu chip de inger care mi-a aratat ca iubirea nu poate locui langa orgoliu si frica de angajamente. Am fost biciuita si de flacarile lui, insa iadul sau…iadul sau era o ridicare in inaltul cerului ca apoi sa imi fie izbit trupul de asfalt. L-am intalnit pe cel care mi-a aratat placerea fara sentimente si chinurile lui erau ca o goliciune nesfarsita, o durere surda si o liniste apasatoare. L-am cunoscut si pe cel plin de vicii fara vreun itinerariu, fara vreun scop, fara vreo motivatie. Iadul lui era atat de haotic, de imprecis, de mocnit, aproape psihedelic. I-am cunoscut pe toti. Credeam ca ii stiu pe fiecare in parte si ca acestia sunt toti, ca nu se mai ascunde niciunul inauntrul meu… Si totusi…

      Cine e el? Pare ca are cate putin din toti demonii pe care ii stiam si totusi, e diferit. E mai intens aproape intangibil, e rece si totusi ma arde, il simt dar nu ii pot urmari conturul. Se ascunde sub o forma impunatoare, prezentabila dar esenta lui e brutala si plina de pofta carnala ce imi lasa urme rosii de placere pe piele. Ma tintuieste si imi domina gandurile, ma intuneca si imi lasa doar simturile tactile. Ma face sa gresesc si apoi sa savurez fiecare consecinta a erorii. Ma face sa fiu supusa ca apoi sa am control total. Mi-e frica sa il cunosc insa nu am cum sa nu ma apropii…

tumblr_mqdc8sKSaw1r9970io1_500

Craciun: data expirarii

Etichete

, , , ,

    20141227_203838    Batranul cu barba alba e imbracat in haine la fel de rosii, cozonacul facut de bunica e la fel de bun, bradul la fel de frumos impodobit (dupa cum se vede, arata bine si in semi-intuneric), vinul la fel de rosu si aromat…si totusi, ce s-a schimbat? Craciunul parca nu mai e la fel… Nu mai simt atmosfera de sarbatoare si nu mai astept cu nerabdare sa deschid cadourile. Poate m-am schimbat eu. Poate am avut parte de prea multe intamplari de Craciun si am obosit sa ma gandesc ca la anul va fi ca in povesti. Si totusi, care povesti? Nu stiu niciuna care sa fie inspirata din realitate… Si nici nu mi-ar place sa traiesc cliseul acela cu iubire afundata sub brad si mame care impodobesc brazi pentru ca asa zice Fuego.

      In ultimii ani, nu a fost niciun Craciun care sa semene cu altul. Anul trecut eram cu sufletul in piuneze ancorat la vreo 2000 de kilometri distanta. Acum doi ani eram egoista si sarbatoarea a fost doar despre mine. In urma cu vreo 3 ani a fost ceva neinteresant pt ca nici nu imi amintesc. Iar ultimul Craciun pe care il tin minte perfect a fost in urma cu 4 ani cand eu eram alta, cu miros de scortisoara si multa liniste sufleteasca. Pe parcurs, cred ca am devenit un fel de Grinch, desi iubesc Craciunul (e a doua sarbatoare preferata dupa ziua mea). Am pierdut ceva pe drum si nu am nici cea mai vaga idee despre ce e vorba. Poate Craciunul are termen de valabilitate si la mine se apropie de expirare. Poate nu mai stiu sa visez, cu toate ca mereu am fost prea realista ca sa visez cu ochii deschisi. Poate ma gandesc prea mult la ceea ce vreau sa obtin si uit sa ma bucur de ceea ce am deja. Poate…poate…poate…

      Craciunul acesta a fost despre vin…rose si rosu, despre relaxare pe care o merit din plin dupa un an in care am imbatranit 5 ani si despre „chestia” asta care lipseste si nici macar nu stiu ce-o fi. Speram sa imi aduca Mosul „chestia”, insa el a venit cu daruri de fite: parfumuri scumpe, bani, creme, si probabil ca ceea ce lipseste e ceva mai simplu si fara TVA.

Dragi barbati,

Etichete

, , ,

      Diferentiati intre femei! Poate toate vrem acelasi lucru, iubire si atentie, dar le vrem in moduri diferite. Nu dati unei femei simple mai mult decat poate duce si nu imbacsiti o femeie complexa cu gesturi si vorbe banale. Nu va asteptati ca fata aia diferita si faina prin felul ei ciudat de a fi, sa suporte rahaturile pe care le suporta una din multime. Nu va „incercati norocul” cu o femeie doar pentru ca va place cum arata in blugi skinny si pentru ca are buze frumoase si vorbe alese. S-ar putea sa fie mai mult decat puteti duce… S-ar putea ca din spatele buzelor frumoase sa iasa vorbe ce va vor ramane pe timpan.
Nu visati la femei care sunt mult mai sus decat voi doar pentru ca sunteti curiosi ce ar putea iesi, pentru ca nu va iesi nimic, decat praf gros de dezgust din ambele parti.
Nu va multumiti nici cu mai putin decat meritati, doar pentru ca va este teama ca nu o sa mai gasiti alta. Balta e plina de sirene, iar viata e prea scurta ca sa o petreci cu o molusca.

cd76dc5be56cb61de2596c31c480b988

Nu imi caut jumatatea

Etichete

, , , , ,

                                                                              4c03581eaa9363d6d62f68d78df124e4

      Pentru ca sunt completa.

      E stupida expresia „mi-am gasit jumatatea”. Pana atunci erai jumatate de om? Functionai la jumatate din capacitate sau gandeai doar cu jumatate de creier? De ce as vrea o jumatate?! Vreau un om, o persoana intreaga si completa. Am nevoie de cineva sa imi faca fata, sa ma suporte, si chiar sa ma infraneze cand e necesar. O jumatate nu ar face altceva decat sa ma incurce si sa fiu nevoita sa il tarasc dupa mine, ca un sac de nisip.

      De unde e senzatia asta de incomplet daca nu esti intr-o relatie? Unele lucruri chiar nu pot fi facute in doi. Uneori ai nevoie de intimitate si timp pentru tine. Alte lucruri sunt superbe si au farmec doar daca sunt realizate intr-o companie de calitate. Nu poti sa transformi „noi” intr-un alt „eu”. Ti-ai pierde identitatea. Eu, cea din relatie, nu este egala cu noi. Sunt identitati diferite ce se manifesta diferit. Nu poti contopi doi oameni intr-unul singur de parca ai face umplutura pentru sarmale.
Observ, in ultima perioada, ca majoritatea cuplurilor se prezinta a fi o singura persoana si isi pierd identitatea individuala. Daca ea vrea sa isi cumpere o rochie, il intreaba mai intai pe el daca ii sta bine. Iar daca are ghinionul sa aiba un partener caruia nu ii plac cumparaturile, ii va zice ca ii sta bine si cu un sac doar sa scape de umblatul prin magazine. El daca vrea sa isi faca planuri de iesit cu baietii o va intreba intai pe ea daca poate, la fel cum cere copilul voie sa mearga la joaca. Ei sunt doua jumatati ale aceluiasi intreg. Fac totul impreuna…poze, baie, cumparaturi, vancante, vizite. Absolut totul se face in doi, ca siamezii. Ar fi in stare sa isi coasa si pielea unul de altul pentru a merge si la toaleta impreuna.

      Nu imi doresc o astfel de relatie. Nu vreau sa fac totul in doi pentru ca sunt perfect capabila sa fac anumite lucruri si singura. Mai mult chiar, AM NEVOIE sa fac unele activitati de una singura. Nu pot sa las pe nimeni sa imi raspeasca placerea de a-mi bea cafeaua dimineata singura, in timp ce imi planific mai bine de jumatate de zi. Nu vreau sa impart cu nimeni momentele de liniste in care ma rasfat cu creme, masaj, lotiuni. Imi place intimitatea in cuplu. Imi place sa fiu lasata sa am momentele mele, asa cum imi place sa il las si pe el sa aiba clipele lui. Cred ca m-as sufoca sa stau 24 din 24 cu cineva, sa ma oboseasca continuu, sa fiu nevoita sa fac totul in doi.
O relatie nu inseamna sa iti pierzi identitatea proprie in detrimentul identitatii de cuplu. Cu partener sau fara, trebuie sa fii capabil/a sa te simti confortabil singur, sa iti aloci momente doar pentru tine in care poti face ceea ce iti place cel mai mult. Un cuplu solid nu inseamna sufocare reciproca, dependenta de partener si lipsa de intimitatea, ci respect, comunicare si intelegerea nevoilor personale.

Greseli cu dobanda

Etichete

, , , , , , ,

E singura femeie la care m-as intoarce fara sa stau pe ganduri. Stiu ca acum e fericita, dar daca ar fi singura, as cauta-o imediat. Nu mi-ar pasa de consecinte. O iubesc… Am inselat-o atat de mult si nu imi pare rau.

       Statea pe canapea intr-o lumina semi-obscura si isi deschidea sufletul cu o durere asemanatoare cu aceea a unei cicatrici vindecate care mai doare atunci cand e atinsa. Vorbea despre ea cu un ton stins, trist dar cu un zambet in coltul gurii si o sclipire in ochi ce se vedea si in intuneric. Nici nu se chinuia sa ascunda vreo urma de traire. Cred ca era singurul moment, dupa mult timp, in care era sincer cu el in prezenta altcuiva decat cel din oglinda.

     Mi-am dat seama ca reflecta o parte din mine. Si eu m-as intoarce si as face aceleasi greseli pt care, probabil, as plati mai scump. As face-o la fel sa planga pentru fericirea mea si pe tine, dragul meu, te-as face iar sa ma visezi, sa ma simti, sa ma auzi chiar si cand sunt absenta fizic. Te-as lasa iar sa imi simti respiratia pe gat si parul negru inclestat in degetele tale. Te-as minti la fel de frumos si tu te-ai razbuna la fel de carnal. Te-as parasi din nou, ca sa ma intorc tot la tine, Ti-as sorbi fiecare lacrima. Ne-am inrosi iar buzele cu vin, la fel ca si talia mea, iritata de la imratisarile prea stranse si pline de pofta. Ti-as incalzi iar trupul si ti-as arde sufletul, iar tu…tu mi-ai lasa semne in suflet care vor ramane infierate acolo si nu vor trece; se vor vindeca insa vor fi dureroase in zilele de vara si usturatoare in gerul de februarie.

      M-as intoarce si as face aceleasi greseli…pentru ca e singura modalitate in care stim sa traim.

Imagine

Zambeste frumos vs Fii frumoasa zambind

Etichete

, , , , ,

Imagine

Zambeste! Esti prea frumoasa ca sa nu zambesti! 

      Am auzit asta de la o colega de serviciu, intr-o zi in care chiar nu ma simteam trista. Mi-au venit in cap doua mari intrebari: De ce par trista daca nu ma simt asa? si Ce treaba are frumusetea cu fericirea?

      Oare se masoara fericirea doar prin zambete mari cat Casa Poporului si rasete ascutite? Oare e mai fericit cel ce rade din orice prostie, fata de cel care sta si gandeste lucrurile si nu are rasul setat pe replay? In plus, ce motiv aveam sa zambesc? Era o zi obisnuita de munca, imi era foame, ma durea fundul de la stat pe scaun si voiam sa ajung acasa. Mi se pare atat de fals rasul acela de complezenta sau fortat. Daca razi doar cu gura, nu iti va rade si sufletul. Razi cu ochii, cu inima si atunci o sa te simti fericit. E putin prostesc sa fii mereu cu zambetul pe buze chiar daca iti merge totul rau, chiar daca ai probleme sau esti doar indispus. Chestia cu gandirea pozitiva merge pana intr-un anumit punct, dar se pare ca, noi am cam preluat-o la modul absolut. Nu sta totul doar in gandire pozitiva si zambetul larg pana se zaresc gingiile. Mai trebuie si munca, mai trebuie si rezolvare de probleme… si zile in care nu vreau sa zambesc pt ca am toate motivele sa nu o fac. Se prea poate ca a doua zi sa rad, sa fac glume si sa fiu chiar amabila. E mai simplu sa zici „o sa fie totul bine” decat sa stai sa cauti solutii…

Acum vine marele cliseu legat de frumusete si fericire. FRUMUSETEA NU IMPLICA SI FERICIRE!!! Mi s-au tocit tastele si mi s-a uscat gura de cate ori am scris/zis lucrul asta. S-ar putea ca femeia de serviciu, care e grasa si urata, sa fie mai fericita decat mine. Si stii de ce??? Pt ca legea compensatiei functioneaza mereu. Nu le poti avea pe toate. Sunt frumoasa si inteligenta, asa ca divinitatea s-a gandit sa imi puna bete in roate in ceea ce priveste fericirea. Nu ma plang, am avut momente de extaz maxim, de care m-am bucurat, insa mereu a trebuit sa lupt pentru acele clipe. Mereu primesc una calda, una rece. Viata imi da cate o palma, eu ii scot cate un dinte… Si uite asa reusesc, cumva, sa ma mentin pe linia de plutire. Daca frumusetea ar veni la pachet cu fericirea, poate as rade si eu ca o camila in calduri la orice tampenie. Dar nu pot pentru ca trec totul prin filtrul gandirii, pentru ca stiu ca faptele au consecinte, pentru ca imi plac doar glumele bune si ironiile fine, pentru ca la cafeaua de dimineata gandul meu e undeva la jumatatea zilei.

Sa spui ca un om frumos e sigur fericit e ca si cum ai spune ca un orb poarta ochelari de soare pentru ca e sensibil la lumina. De cand e fericirea sinonima cu frumusetea? Observ ca, in general, persoanele cu un fizic comun sau chiar urat confunda aceste doua lucruri. Ei bine, aflati de la mine ca, un fund frumos si o pereche de sani rotunzi s-ar putea sa aduca mai multe probleme decat colaceii vostri de pe burta. Daca la toate astea mai asezonam si niste buze mari, rosii, un ten fin si niste ochi sclipitori…s-ar putea ca fericirea sa fie greu de gasit din simplul motiv ca femeia frumoasa si inteligenta nu se multumeste cu putin. De ce ar face-o? Stie ca poate mai mult. Stie ca MERITA mai mult.

Femeia-scai

Etichete

, , , , , ,

      E mereu acolo si nu pleaca nici daca ii ceri, nu scapi de ea nici cu focul, nici daca fugi…oricum vine dupa tine. Crede ca femeia e un fel de fiinta de sacrificiu care trebuie sa accepte toate mizeriile unui barbat pentru ca tot la dansa se intoarce. Normal ca tot la ea se intoarce. Unde naiba mai gasesti pe una care sa suporte atatea si totusi sa fie acolo?!! E inselata, tradata, mintita si uneori chiar batjocorita, insa crede ca dragostea e un razboi si ea e soldatul din prima linie. Asa ca e de datoria ei sa suporte tot noroiul si mirosul ranced de jeg. Nici nu o mai deranjeaza mocirla in care ii balteste corpul si relatia.

      Desi, in multe nopti, adoarme plangand si singura se consoleza cu gandul ca va deveni, candva, doamna si va avea copii, ca barbatul ei se va linisti si va fi „rasplatita” pentru toata suferinta indurata. Imi pare rau sa te dezamagesc, micut ghimpe, dar barbatul nu se va potoli. Daca nu te paraseste nu inseamna ca te iubesti. Inseamna doar ca nu e suficient de barbat incat sa faca fata unei femei inteligente, cu pretentii si demnitate. Multi se ancoreaza in astfel de relatii din teama de a nu fi singuri, mai ales barbatii care mai calca pe bec. Aceia stiu ca o astfel de femeie este ideala pentru ei: spala, face curat si cel mai important, sta cuminte si asteapta acasa sa se intoarca de la vreo amanta mult mai frumoasa si mai stilata decat ea.

      Foloseste expresii ca: „Tot la mine se intoarce.”, „Pe mine ma iubeste, celelalte sunt doar o distractie.”, „E barbat! E normal sa mai insele uneori.”, „Poza asta cu ea sigur e editata. Nu are cum sa arate asa bine”. „Curva asta imi fura barbatul.” Nu pot sa nu ma intreb…E asta iubire? Poti numi o relatie bazata pe iubire, una in care trebuie sa faci pe-a detectivul, sa lupti constant pentru el caci altfel va pleca cu „nenorocita” aia cu buze rosii si par de abanos? Se manifesta dragostea prin permisivitate atat de absurda si jucarea rolului de orb in fata a ceea ce nu ne place sau ne doare?

      Femeie-scai, cum poti sa dormi langa barbatul tau, stiind ca el viseaza la alta, tanjeste dupa formele ei si te mai si striga, din greseala, cum o striga pe ea? Oare nu e mai iubita, in absenta ce-i drept, femeia dupa care el suspina? Nicio femeie demna, sigura pe ea si inteligenta nu ar accepta in veci o astfel de situatie. Si uite ca exista astfel de femei, care nu sunt altceva decat niste menajere si vagine cu picioare pentru barbatii care se feresc de o femeie completa. Se feresc deoarece cu ea ar „lupta” de la acelasi nivel si ar exista un mare risc sa piarda. Iar barbatii nu prea stiu sa piarda…

      Dragi femei, nu deveniti un scai! Iubirea nu inseamna sa te injosesti, sa devii dependenta, sa iti acoperi ochii si sa zici ca nu s-a intamplat. Iubirea e sentimentul pur care te face sa zbori chiar daca ai trupul in lanturi. Iti incalzeste obrajii si in cele mai geroase zile si iti hraneste sufletul, asa cum hraneste mintea o lectura buna. Daca te agati de un barbat cu orice pret, fii pregatita sa platesti si dobanda, iar dobanda te va duce la faliment. Gusta din fericire si imbata-te cu ea. Ofera-ti sansa de a simti cum barbatul de langa tine face zilnic o alegere si de fiecare data alegerea e aceeasi: tu. Daca devii o femeie-scai nu mai esti o alegre. Esti doar o rezerva, o manta de vreme rea, un colac de salvare folosit doar in caz de urgenta, iar marea nu e prea agitata…

      Dragi barbati, nu va mintiti ca femeia-scai sta cu voi din sentimentul suprem de iubire. Sta cu voi din dependenta crancena. Daca nu erai tu, exista cu siguranta altul de care sa se agate. Avand la bratul tau o astfel de femeie, iti arati slabiciunile caci ea e reflexia ta. Un barbat slab isi va dori mereu o femeie pe care o poate domina. E nevoie de maturitate, inteligenta si demnitate pentru a putea avea o femeie completa si complexa.

Un titlu ar fi prea putin

Etichete

, , , , , , , ,

Image

      „Te iubesc! Tu nu intelegi ca te iubesc enorm?! Visez in fiecare noapte tot ce a fost. Nu pot sa ma mai bucur de nimic, nu mai sunt in stare de nimic. Se intampla totul fix cum ai spus tu: stau langa ea si ma gandesc mereu la tine. Stau cu lumea de vorba, si deodata cad pe ganduri. Nu mai pot asa. Eu pe tine te vreau! Nu stiu ce mi-ai facut, dar mi-ai luat mintile.”

      Asta mi-a adus Mosu’ de Ajun…

Modus Vivendi

Etichete

, , , , ,

     Iubeste-ma pentru ceea ce nu sunt, si adora-ma pentru ceea ce nu voi deveni vreodata.

      Lasa-ma sa fiu cea mai frumoasa greseala, pe care o vei plati inainte de-a o face.

      Viseaza-ma cand esti treaz, si adu-ti aminte de mine in somn.

      Alunga-ma in gand, si cheama-ma cu voce tare.

      Simte-mi respiratia calda pe gat, si soarbe-mi vorbele reci.

      Lasa-ma sa plec, iar tu intoarce-te mereu.

      Ajuta-ma sa am rabdare, iar eu iti voi oferi timp

      Putin…caci eternitatea e demult trecuta.

Image

Sunt cu minte!

Etichete

, , , , , , , ,

      Image

      Te iubesti prea mult! Mi s-a spus de mult ori, si nu am negat niciodata. Ma iubesc si imi asum acest lucru. Nu vad nimic gresit in a fi constient de ceea ce poti, ceea ai sau ceea ce ai putea dobandi.

      Majoritatea, pune narcisismul meu pe baza aspectului fizic, pe baza faptului ca sunt frumoasa din punct de vedere proportional (frumusetea inseamna proportii). Majoritatea se inseala. Frumusetea imi va fi furata de timp sau as putea sa o pierd in anumite circumstante. Poate intr-o zi, imi va exploda aragazul in plex, si fata mea va arata ca cea a fetelor de isi tatueaza sprancenele pe frunte si isi umfla buzele pana la nas. Se prea poate ca, intr-o duminica torida de vara, o masina sa ma taraie pe asfalt, si atunci s-ar duce naibii toata frumusetea asta. Este evident ca peste 30 de ani farmecul meu nu va mai straluci atat de tare, poate abia va lumina, asemeni unei lanterne cu baterii descarcate. Sa te iubesti DOAR pentru ca esti frumoasa, mi se pare sora cu prostia. Frumusetea este importanta, iar o femeie desteapta va sti sa profite de pe urma ei, insa daca este singurul element de care esti mandra, atunci nu esti altceva decat un rahat dat cu parfum. Poti sa te imbaiezi in apa de colonie, nu vei face altceva decat sa accentuezi si mai tare mirosul urat. Frumusetea este compensatorie si ca sa aiba efect, trebuie sa vina la pachet cu inteligenta.

      Ma iubesc pt ca imi „merge” mintea. Pentru ca am iesit cu capul sus din situatii in care altii s-ar fi umplut de mocirla, pt ca am fost mai mereu cu doi pasi inaintea multora, pt ca am cam obtinut ce mi-am dorit si mai ales cand mi-am dorit, pentru ca pot purta o conversatie si cu un golan si ma voi face respectata, sau cu un intelectual si voi fi admirata. Inteligenta e singura care stiu ca imi va ramane peste ani, singura care nu imi va fi furata nici de oameni de nimic, nici de timp, nici de circumstante. Sunt diferita pentru ca gandesc diferit si actionez diferit! Cel mai mare compliment pe care mi-l poate face cineva, e sa-mi spuna ca sunt desteapta, ca imi functioneaza neuronii ca ceasul elvetian.

      Poate multi o sa zica „Cu inteligenta te nasti, deci nu e asa mare motiv de mandrie.” As putea spune acelasi lucru si despre frumusete… In ambele cazuri e nevoie de munca. Ca sa te mentii frumoasa trebuie sa te ingrijesti, sa ai simtul esteticului si mai ales al ridicolului. Nimeni nu arata bine daca sta toata ziua in fund si mananca shaworma, iar in loc de desert baga o bere (ca tot au aparut prostiile alea de sortimente pt femei). Acelasi procedeu se aplica si pentru inteligenta. Mama-natura iti da un bagaj pe care scrie „desteptaciune”. La unii e mai mare, la altii e mai mic. Dar bagajul asta poate fi dezvoltat. Nu devii inteligent daca stai si spargi seminte pe stadion, si cartea ta preferata e asul de trefla. „Iti creste mintea” cand descoperi ca o lectura iti preda o morala, cand stii ca refuzul unei placeri de moment iti poate aduce o placere mult mai mare pe termen lung, cand nu faci anumite lucuri pentru ca ai anumite principii, cand inveti ca faptele au consecinte si ca toti facem greseli dar si platim pentru ele.

      Sa iti dezvolti mintea e o arta, la care se adauga munca, iar sa fii prost, uneori, este o alegere!

Adevarul e periculos. Minciuna poate fi letala.

Etichete

, , ,

      Ai de ales. Adevarul sau minciuna? Adevarul iti va face vocea sa tremure, genunchii sa ti se inmoaie, si te va dezgoli complet. Iti va pune sufletul in prima linie a campului de lupta, ceea ce inseamna ca, vei deveni un spirit erou, ori totul se va termina sumbru. Minciuna te va acoperi ca o mantie, iti va da senzatia de putere, poate chiar superioritate. Te va lasa sa crezi ca tu esti cel ce controleaza tot si ca esti la adapost…momentan. Minti pentru ca iti este frica. Iti este frica ca vei pierde o persoana, o relatie, un statut, insa nu iti dai seama ca, mintind, te pierzi pe tine. Treptat, esti nevoit sa recurgi la si mai multe minciuni, pentru a o acoperi pe cea initiala. Totul devine asemenea unei panze de paianjen, ce iti va transforma, usor usor, sufletul in putregai. Iti va devora mintea de frica adevarului nespus. Ce ironie! Tot frica a fost motivatia minciunii tale. 

      Dimineata, vezi un chip slabit in oglinda, si nu il recunosti. Cine esti? Esti neadevarul, frica, scopul „pur” din spatele minciunii? Esti toate si nimic. Esti eroul care se arata dupa razboi, si spune ca el s-ar fi descurcat mai bine, desi ai stat pitit in transee. Esti ca betivul din tramvaie, care da lectii de viata, desi in mod evident viata lui e aproape una de primata. Esti vantul rece de toamna, pe care il putem simti, insa nu il putem vedea.

      De fiecare data cand minti, alegi sa pierzi. Sa pierzi persoane, relatii, statut…sa te pierzi pe tine. Adevarul recunoscut cu greu, nu te face sa te regasesti, nu iti va aduce inapoi respectul pierdut, si nici nu iti va face minciuna sa para mai putin grava. Va face doar ca, toate lucrurile adevarate pe care le-ai spus, sa fie puse la indoiala. Aceasta e pedeapsa mincinosului: nu va fi crezut nici cand spune adevarul.

      

Calea de mijloc

Etichete

, , , , , , , ,

Imagine

      O vezi coborand dintr-o masina scumpa, de catalog, atarnandu-i de brat o geanta sclipitoare ca si privirea din ochii ei. Incearca sa treaca neobservata, insa este destul de dificil deoarece o auzi vorbind engleza, iar cand rade iti poti da seama ca e romanca. In urma lasa un parfum dulce, puternic si un sunet hotarat de tocuri, care par sa prevesteasca faptul ca aduce necazuri. Te uiti la ea insistent si te convingi ca e doar o pitipoanca, ce a avut norocul sa gaseasca un iubit cu bani. Iti doresti atat de mult sa ai dreptate, incat iti repeti obsesiv ca trebuie sa fie proasta, doar pentru ca e frumoasa.

      Cu alta ocazie o vezi in compania unui barbat nu tocmai linistit, nu tocmai cuminte. Poarta aceleasi tocuri ce aduc necazuri si miroase a pacat. Corpul i se misca usor, insa nu transmite nimic altceva decat dorinta. Nu ii auzi rasul in voce, insa il poti observa in privire. Te uiti insistent la ea si iti spui ca este o femeie ce distruge relatii, femeia din pricina careia alta plange. Iti doresti atat de mult sa ai dreptate, incat iti repeti obsesiv ca trebuie sa fie de moravuri usoare, doar pentru ca si-a gasit fericirea in bratele unui barbat ce nu ii apartine.

      Iti este atat de usor sa o etichetezi, de parca ar fi o haina scumpa din mall, pe care ti-o doresti, dar o poti privi doar din vitrina. O asezi in lumea ta imaginara plina de alb si negru, neobservand ca ea e colorata, ca ea nu se incadreaza in tiparele tale mototolite de timp si frustrare. Ii vorbesti despre calea de mijloc, de parca aceasta ar fi raspunsul la intrebarile ei, dar ea nu are intrebari, si mai presus de toate fuge de mediocritate ca dracu’ de tamaie. E defecta si poate functiona doar in extremitate, dar tu nu poti observa asta, deoarece iti e frica de tot ceea ce se abate de la cotidian.

      Port cu mine mai multe etichete decat o fabrica de haine, pentru ca multi simt nevoia sa categorizeze ceea ce nu inteleg si mai ales ceea ce ii depaseste sau ii sperie.

Placere sau iubire?

Etichete

, , , , , , , , ,

     Imagine

      Intr-un oras mare, cu destule oportunitati, cu o multime de persoane din care poti sa alegi, cu tentatii mai multe decat facturile lunare, este oare posibil sa ne mai pastram puritatea? Putem sa rezistam ispitelor si sa nu inselam? Sau mai bine zis, VREM sa rezistam tentatiei de a insela?

      Multi spun ca cine iubeste nu inseala. Eu spun ca cine iubeste, inseala, si ascunde totul extrem de bine astfel incat sa nu se afle. DA! Iubirea si aventurile nu se exclud reciproc. Poate ca nici nu aveti idee cati barbati, aflati in relatii, tanjesc dupa formele altor femei. Poate nici nu va inchipuiti cate femei, ce au cuplu, isi doresc sa simta pielea altui barbat. Firea omului e facuta de asa natura sa isi doreasca ceea ce nu are. Ne plac lucrurile interzise, tocmai pentru ca sunt greu accesibile, pentru ca presupun incalcarea unor reguli. Inselam pentru ca ne place sa cadem prada ispitelor, pentru ca, de la Eva incoace, femeia il face pe barbat sa muste din marul ei. Iar barbatului ii place sa guste din fructul interzis. Isi infige puternic dintii in coaja marului, si isi incordeaza buzele cand simte seva dulce-acrisoara.

      Insa, ce te faci cand amanta iti umbreste iubita? Iti provoaca atat de multa placere, incat te face sa te simti vinovat, nu pentru ca ai inselat, ci pentru ca nu te poti satura, pentru ca noaptea iti pare prea scurta, iar dimineata va avea un iz de placere carnala. Cum te consolezi, cand stii ca pe ea o ai doar o noaptea, si ca a doua zi e posibil sa dispara, insa iubita ta va fi acolo si maine, cu aceleasi cuvinte, aceleasi gesturi, si aceeasi privire ce nu are habar de ceea ce s-a intamplat. Cum o sa-ti reprimi gandul ca ai vrea sa o ai, sa o stii a ta, desi esti constient ca ea e a nimanui? Nu poate apartine cuiva si nici nu vrea sa posede. Se afla langa tine, doar pentru ca si ea isi doreste asta, insa nu are niciun sentiment, si clar, nu e prototipul de femeie ce se va indragosti prea usor. Singurii fiorii pe care si-i doreste sunt cei provocati de orgasm, caci fluturi in stomac nu a mai simtit de mult timp. Ceea ce se intampla in pat, au ca martori doar asternuturile incalzite de pielea fierbinte, aproape febrila, si pernele pline de cute de la agitatia cu miros de climax. Asta e tot ceea ce va ramane in urma, ca o cicatrice, iar in zori, viata isi va urma cursul firesc, aproape monoton, de pana atunci. Vei face multe dusuri, in speranta de a-ti sterge parfumul ei de pe piele, vei schimba lenjeria de pat pentru a scapa de mirosul vinovat al placerii, vei deschide larg feresterele pentru ca soarele sa alunge noaptea orgasmica din camera, insa cu amintirile ce vei face? Nu le poti spala, nu le poti aerisi si nici schimba. Nici nu ti-ai dori sa uiti, caci e printre putinele lucuri incitante care ti s-au intamplat in ultimul timp. Ajungi la  concluzia ca e mic pretul vinovatiei in comparatie cu desfatarea ce ai simtit-o, si ai vrea sa mai ai parte de ea…Insa nu se poate. Femeia careia i-ai daruit patul il primeste doar pentru o seara. Sa revina ar inseamna sa transforme totul intr-o relatie si nu isi poate permite sa apartina.

      Ne place sau nu, fiinta noastra se ghideaza dupa principiul placerii, al placerii interzise. Dorinta de noutate, fuga de monotonie si placerea sexuala fac ca oamenii sa puna ratiunea pe plan secund si sa actioneze dupa instincte primare, aproape animalice. Nu voi putea vreodata sa compatimesc persoanele inselate, la fel cum nu voi putea condamna pe cei ce inseala. Consider ca, atunci cand unul din parteneri cedeaza tentatiei, relatia are anumite probleme (de ordin sexual, emotional, material etc.), prin urmare ambii sunt vinovati, chiar daca doar unul cauta placere in alta parte. Sexul e o arta, si reprezinta cam jumatate din relatie. Restul se bazeaza pe comunicare si respect. Daca esti doar comunicativa, inteligenta, insa vezi sexul ca pe un simplu act de imperechere, in care trebuie sa stai lesinata pe spate, atunci sigur te poti astepta ca partenerul tau sa isi doreasca ceva mai mult in pat. Daca esti ingrijit si atent, insa cand vine vorba sa iti tii iubita treaza toata noaptea, tu reusesti doar 5 minute, in care esti preocupat doar de satisfactia ta, atunci poti sa fii sigur ca ea va cauta mangaierile altui barbat.

Perfect pentru mine

Etichete

, , , , , , , ,

     Imagine

     Am fost intrebata de multe ori, care este genul meu de barbat, si tot de atatea ori nu am oferit un raspuns exact. Asta pentru ca ar fi durat prea mult sa explic tot ceea ce caut eu la un barbat. Din punct de vedere fizic, imi plac brunetii; majoritatea iubitilor mei au fost bruneti cu ochi negri sau caprui, insa nu acesta a fost argumentul principal ce m-a facut sa stau cu ei pret de mai mult decat o simpla cafea la mall. Trebuie sa recunosc, aspectul fizic este important. Nu cred in dragoste la prima vedere, insa cred in atractie la prima vedere. Nu as putea sa am o relatie cu un barbat care nu ma atrage fizic, indiferent de cat de cald si bun ar fi el. Femeile care spun „nu conteaza cum arata, important e sa ma iubeasca.” sunt niste ipocrite, care cauta barbati cu bani, ori le este frica de singuratate si ar fi in stare sa stea si cu un parmeci, doar pentru a se afla intr-o relatie. Aspectul fizic conteaza! Totusi, pe langa aspectul fizic, mai sunt necesare si alte calitati. Stiu, sunt pretentioasa…

      Imi plac barbatii care stiu sa dezbrace o femeie din priviri, care se uita o singura data la tine si dau de inteles mai mult decat ar putea expune in cuvinte. Teoria privind atractivitatea barbatului timid, nu se aplica in cazul meu. Nu am nevoie de cineva care sa roseaca atunci cand ma vede intr-o little black dress, si nici sa ii tremure vocea cand imi spune ca sunt frumoasa. Ma atrag barbatii hotarati, siguri pe ei, care stiu sa obtina ceea ce isi doresc. Cat de provocator este sa primesti un telefon, si de la capatul celalalt al firului sa auzi „Imbraca rochia aia, pe care ti-ai cumparat-o acum doua zile si pregateste-te pentru o surpriza. In doua ore vin sa te iau de acasa.”  Femeia nu e atat de greu de cucerit, doar ca multi inca nu au aflat reteta, desi e una simpla: ofera-i ceea ce ii place, insa din cand in cand presara putina sare in miere, si lasa sa mai vina si nori cenusii. Si fericirea poate deveni o rutina, si inca una de care fuge multa lume, fara sa isi dea seama. Daca zilele incep sa fie toate la fel, bune sau rele, se instaleaza monotonia si totul incepe sa rugineasca. Tocmai de asta nu caut barbatul perfect, ci barbatul perfect pentru mine. Imi plac oamenii care gresesc, si care au curajul sa isi asume greselile. Cei care nu comit erori, sunt statici si monotoni, lipsiti de orice sclipire si mult prea previzibili pentru modul in care imi desfasor eu zilele. Sunt prea defecta si prea dificila pentru a putea iubi un barbat care face totul conform tiparelor. Am nevoie sa greseasca, pentru ca astfel as simti ca se schimba, ca evolueaza.

      Toti barbatii pe care i-am iubit (f putini la numar) au fost afectuosi. Imi place sa fiu alintata, sa  ma intrebe cum mi-a fost ziua, daca am mancat si eventual sa aflu ca mi-a cumparat sucul preferat, fara ca eu sa ii spun. Imi plac gesturile marunte, care sunt trecute cu vederea, in general, insa sunt gesturi care fac diferenta. Prefer de o mie de ori un mesaj cald cu „buna dimineata” si o poza trimisa pe viber, decat cadouri scumpe, achizitionate in ideea de a ma cumpara si pe mie odata cu ele. Nu sunt de vanzare si nici nu voi fi vreodata. Am primit oferte de a pleca in vacante in Grecia, Turcia, sau chiar de a ma muta in apartamente scumpe, insa am refuzat, pentru ca in spatele acestor propuneri se afla intentia de a ma cumpara. La fel cum cumperi o bucata de carne din market, pe care o savureazi, arunci resturile la gunoi, iar apoi, te duci si cumperi alta. Eu nu am fost niciodata doar o „alta”, si nici nu am intentia sa devin una.

      Daca am refuzat anumite oferte, pe care le-am simtit degradante pentru mine, asta nu inseamna ca nu imi doresc stabilitate financiara. Uneori, am impresia ca aceasta este singura stabilitate pe care mi-o doresc. :)) Un barbat trebuie sa aiba un venit, din care sa se intretina, si sa isi poata satisface mofturile. In caz contrar, pentru mine e doar un baietel. Nu poti sa ai pretentia sa te numesc barbat, cand tu nu ai perspective de viitor si te multumesti sa spargi seminte si sa bei bere cu baietii in fata blocului. Consider ca partenerul trebuie sa fie ingrijit. Imi plac persoanele care miros a parfum fin, care au grija cu ce se imbraca si cum arata. Nu suport burta care se revarsa peste curea, la fel cum nu imi plac muschii umflati cu pompa. Daca pe tine curge sunca, inseamna ca esti barbatul redus la biologic, ce crede ca totul se rezuma la mancare, somn si sex. Cat despre barbatii care stiu doar sa discute despre sala, proteine si exercitii cardio…acolo exista niste frustari, ce sunt compensate cu obsesia de a arata bine. Nu cred in mentalitatea tipic romaneasca, conform careia barbatul trebuie sa fie cat dulapul. Nu, barbatul trebuie sa fie ingrijit! Nu e cazul sa aiba pectoralii mai mari decat sanii mei.

      Daca e ceva care imi place foarte mult la barbatii trecuti de 30 de ani, cei din „garda veche”, e faptul ca stiu sa fie atenti. Inca mai exista gentlemani care iti deschid portiera de la masina, care iti dau haina lor atunci cand iti e frig, care iti spun ca ai ochi frumosi inainte sa se uite in decolteul tau. Exista asemenea persoane si de varste mai mici, baieti care au fost crescuti de barbati atenti si mame grijulii. Insa pentru a vedea si a te bucura de asemenea gesturi trebuie sa fii o femeie in adevaratul sens al cuvantului, nu doar un vagin cu picioare, care are impresia ca toti barbatii sunt la fel (a se citi porci).

      O sa ganditi ca sunt mofturoasa si pretentioasa cu privire la genul masculin, si o sa ganditi bine. Chiar sunt! Am pretentiile acestea, pentru ca stiu ca nu sunt o femeie de duzina, o oarecare, si pentru ca am intalnit barbati de o complexitate aproape intimindanta (putini, ce-i drept, dar inca mai exista).

Femeia de tranzitie

Etichete

, , ,

     Imagine

     Ma gandeam zilele trecute ca trec printr-o perioada destul de incerta in ceea ce priveste maturitatea mea. Si cand spun incerta, ma refer la un haos frumos. Nu-mi gasesc locul nicaieri. E ca atunci cand eram mica si am plecat la munte fara perna mea, pe care o am de cand m-am nascut (nu vreti sa stiti cum arata). Atunci, abia puteam sa adorm, desi gasisem pe acolo o perna asemanatoare. Cam asa se intampla si acum, desi perna sta chiar acum pe pat, desi nu sunt plecata la munte…totusi, nu-mi gasesc locul. Imi e dificl sa ma definesc, sa spun ceea ce ma reprezinta si ceea ce nu ma reprezinta, si asta pentru ca trec printr-o perioada de tranzitie.

     Ma simt batrana pe langa adolescenti, si o pustoaica pe langa persoanele trecute de 30 de ani. Daca sunt numita „doamna” le zic ca aia e mama, iar daca mi se spuna „fata”, parca ceva nu-mi place. Sunt mai mult decat o fata, sunt….o femeie de tranzitie. Ce e aia? E o fiinta de gen feminin, trecuta de perioada adolescentei, dar inca necoapta. Nu ii poti spune nici doamna, nici domnisoara. Nu are riduri pe fatza, insa se zaresc niste cearcane. E femeie care trece printr-o perioada de tranzitie, isi cauta locul in lumea asta mare si nebuna (mai nebuna decat ea).

     Simt aproape zilnic cum ma transform din adolescenta strulubatica, intr-un soi de femeie mult mai responsabila. Am inceput sa imi fac planuri, sa stabilesc obiective, si sa ma gandesc mult la viitor. Eu, care improvizam mereu pe moment, lasam multe lucruri sa vina de la sine, iar pe altele le provocam; eu, cea care nu stiam ce voi face maine, am ajuns sa ma gandesc la ce voi face peste 2 ani. Nu va ganditi la chestii amoroase (sunteti in tara cuvintelor, nu in oraselul iubirii si  a norilor roz), caci ma refer la planuri profesionale. 

     Cand termini liceul, intri la facultate si stii ca pentru urmatorii 3 ani ai ocupatie. Trec toate sesiunile, toate restantele si realizezi ca mai ai putin si trebuie sa iti sustii licenta. Iti dai seama ca au trecut 6 semestre si facultatea e caput. Si te trezesti frumos, cu o lista de optiuni in fata, nestiind ce sa alegi. Paradoxul e ca, vrei mai multe, insa trebuie sa alegi doar una. Iti vin in minte flashuri de cand erai mica si te visai in postura de acum, doar ca in visul tau era totul mult mai simplu, parca toate se imbinau ca un puzzle bine construit. Mie imi cam lipseste o piesa din puzzle, iar in mod ironic se potrivesc mai multe pentru a-l finaliza, insa fiecare dintre ele imi va da, la final, o alta imagine. Ce piesa aleg?!

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 77 de alți urmăritori